Foto Palat _Sursa L Chiritahd

COORDONATOR PROIECT:  Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, România

Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași este o instituție publică de cultură și cercetare, aflată sub autoritatea Ministerului Culturii, ce are ca scop cercetarea, tezaurizarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea patrimoniului cultural național în domeniul artei, istoriei, arheologiei, științei, tehnicii si etnografiei și are sediul central în Palatul Culturii din Iași, efigie a orașului Iași. Conceput în spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, Palatul Culturii reprezintă o îmbinare fericită a mai multor stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc, marcând puternic arhitectura vechii capitale a Moldovei.

Edificiul, ridicat între 1906-1925 peste ruinele curților domnești medievale, este creația cea mai însemnată a arhitectului român I.D. Berindei, format la școala pariziană. Clădirea, inaugurată pe 11 octombrie 1925, a servit drept Palat Administrativ și de Justiție până în 1955, când a fost destinat găzduirii unora din cele mai de seamă instituții culturale ale orașului Iași și țării, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Național Muzeal „Moldova” Iași, unde funcţionează în prezent patru muzee de renume: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Științei și Tehnicii ”Ștefan Procopiu”, Muzeul de Artă și Muzeul Etnografic al Moldovei, cât şi Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural, cu sediul tot în Palatul Culturii.

Centrul de Cercetare şi Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural s-a înfiinţat ca Laborator zonal de restaurare-conservare în anul 1975, fondatorul său fiind profesorul Dimitrie Vicovanu. La momentul înfiinţării s-au creat sectoare de restaurare-conservare pentru majoritatea tehnicilor: carte-document, pictură de şevalet, textile, metal, ceramică, porţelan, sticlă, alături de un compartiment de investigaţii fizice, chimice şi biologice, cât şi un laborator foto.

Laboratorul zonal de restaurare-conservare şi-a extins în permanenţă sfera de activităţi, şi-a dezvoltat dotările în echipamente şi aparatură de profil prin derularea unor proiecte de cercetare, a angrenat specialiştii în formarea altor serii de restauratori şi conservatori, cărora le-a revenit răspunderea de a contribui la prezervarea patrimoniului muzeelor din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi şi nu numai.

În anul 2002, Laboratorul zonal de restaurare-conservare a devenit Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului Cultural Iaşi, fiind acreditat de Ministerul Culturii, în 2004. A obţinut, în anul 2009, titulatura de Centru de Cercetare şi Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural, având în vedere implicarea specialiştilor în proiecte naţionale şi internaţionale de cercetare fundamentală şi aplicată, continuând o lungă tradiţie în cercetare, educaţie, formare şi prezervare a valorilor patrimoniului cultural, acordând o atenţie deosebită salvării bunurilor de patrimoniu, documentării, publicării de studii și cercetări în domeniu şi proiecte relevante pentru patrimoniu cultural, axate pe o colaborare multidisciplinară.

Activitatea specialiştilor din Laboratorul zonal de restaurare-conservare Iaşi şi ulterior a Centrului de Cercetare şi Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural, acreditaţi ca experţi de Ministerul Culturi, a condus la salvarea unor mari valori culturale din patrimoniul muzeelor ieşene, cât şi a unor piese provenite din săpăturile arheologice de la Cucuteni, Scânteia, Ruginoasa, Centrul istoric al Iaşului, incluse ulterior în categoria Tezaur.

De asemenea, personalul laboratorului a fost implicat în ample acţiuni de restaurare a unor bunuri de patrimoniu din colecţiile unor importante muzee din ţară, ca Muzeul Naţional Peleş, Muzeul Naţional Cotroceni, Muzeul Secuiesc al Ciucului, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Naţional de Artă a României, Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova, Biblioteca Centrală Universitară Iaşi, Biblioteca Academiei Române etc.

Actualmente Centrul de Cercetare şi Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi are în structura sa funcţională: investigaţii fizico-chimice şi biologice, restaurări de ordin arheologic, istoric, artistic, etnografic şi tehnic privind metalele, ceramica, porţelanul, sticla, manuscrisele, cartea veche, documentele pe pergament şi hârtie, textilele, pictura, lemnul şi lemnul policrom, pielea şi blana.

Centrul de Cercetare şi Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural a reuşit pe parcursul a peste patru decenii de activitate în domeniul cercetării, conservării şi restaurării patrimoniului cultural, să implementeze tehnici noi de investigare non-invazivă a artefactelor provenind din colecţii muzeale şi ecleziastice, materiale şi tehnici noi de restaurare şi conservare, precum şi strategii de monitorizare a stării de conservare a obiectelor de patrimoniu.

Principala responsabilitate a Centrului de Cercetare şi Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural constă în conservarea şi restaurarea colecţiilor Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi, dar şi a unor obiecte de importanţă majoră provenind de la alte muzee naţionale, lăcaşe de cult, biblioteci. Această activitate a Centrului se desfăşoară în strânsă colaborare cu arheologii, muzeografii, conservatorii şi istoricii de artă ai muzeului.

Centrul de Cercetare şi Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural recunoscut pentru activitatea de conservare-restaurare a bunurilor culturale din România este, de asemenea, angrenat în cooperare științifică cu laboratoare de restaurare – conservare din cadrul altor muzee naţionale sau internaţionale şi comunică îndeaproape cu specialişti de la cele mai prestigioase laboratoare şi institute din Europa.

Personalul policalificat al laboratorului are o experienţă bogată în restaurarea, conservarea şi analiza ştiinţifică a artefactelor, expertiza acestora fiind la dispoziţia instituţiilor de stat, a celor private, dar şi a publicului larg.

În perioada 2002-2019, experţii în investigare, restaurare şi conservare ai Centrului de Cercetare şi Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural au fost implicaţi în desfăşurarea a două proiecte europene şi 15 proiecte naţionale de cercetare fundamentală şi aplicată, au obţinut patru brevete, au publicat peste 10 volume de restaurare-conservare şi au editat din anul 2003, Buletinul Centrului de Conservare-Restaurare publicaţia semestrială bilingvă română-engleză.

Datorită competenței și profesionalismului experților în restaurare din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași, piese neprețuite aparținând, atât colecțiilor Complexului Muzeal Național „Moldova” din Iași, cât și a numeroase alte instituții culturale și de cult importante din țară și Republica Moldova, pot fi valorificate expozițional.

Sursa: www.bzi.ro

PARTENER: Mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana, Raion Strășeni, Republica Moldova

Mănăstirea Căpriana, cu statutul de mănăstire domnească dobândit până la anul 1429, a fost de-a lungul timpului în atenţia multor domnitori ai Moldovei, dintre care amintim: Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Vasile Lupu. Prima mențiune documentară a Mănăstirii Căpriana este reprezentată de un hrisov emis de Cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun la data de 25 aprilie 1420, prin care domnul Moldovei dăruiește și întărește vornicului Oană un întins domeniu pentru „dreaptă și credincioasă slujbă”. În calitate de hotar este amintită și „poiana lui Chiprian”.
Conform cercetărilor de ultimă oră, vatra actuală a Mănăstirii Căpriana este atribuită perioadei domniei lui Ştefan cel Mare, vatra iniţială a acesteia, documentată în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, fiind părăsită.
În acest context, datarea celei mai vechi biserici de zid din cadrul Complexului Monastic Căpriana în ultimele studii de specialitate este reevaluată, fiind acceptată datarea din perioada domniei lui Ştefan cel Mare (1491-1496).

Pe parcursul secolelor, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Căpriana a suferit mai multe schimbări. În acest sens, cercetările arheologice întreprinse, începând cu anul 1993, au adus mărturii istorice importante. S-a constatat că biserica din secolul al XVI-lea, atribuită lui Petru Rareş (1541), este suprapusă peste o altă biserică mai veche, datată secolul al XV-lea.
Cercetările arheologice întreprinse în perioada 1993-2016 au adus mărturii istorice noi care oferă informații inedite, deosebit de importante pentru istoria Mănăstirii Căpriana.
Astfel, se poate vorbi despre existenţa, pe acelaşi loc, în cadrul Mănăstirii Căpriana, a două biserici distincte: Biserica I, construită între anii 1491-1496 şi Biserica II, construită în anii 1540-1541 şi refăcută între anii 1818-1820 de către mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Modificată în perioada mitropolitului Gavriil Bănuescu-Bodoni, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Căpriana conservă câteva dintre trăsăturile definitorii, tipico-stilistice ale grupei de monumente religioase mănăstirești, moldovenești căreia îi aparține: biserică de plan triconc, cu turlă înălțată deasupra cupolei naosului. Apartenența la tipul de plan moldovenesc din secolele XV-XVI este dovedită de compartimentarea interioară.

În cadrul Complexului Monastic Căpriana există 3 biserici: „Adormirea Maicii Domnului; Paraclisul „Sf. Nicolae” și Biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”. Cea mai veche este Biserica „Adormirea Maicii Domnului” datată din perioada domniei lui Ştefan cel Mare (1491-1496), conform ultimelor cercetări; în anul 1818, în apropierea bisericii domnești, aflată în reconstrucție la acea vreme, se zidește, la inițiativa mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, Biserica „Sf. Gheorghe”, reconstruită în anul 1840 pe vechiul amplasament, actualmente având denumirea de Paraclisul „Sf. Nicolae”; hramul bisericii din 1818 („Sf. Gheorghe”) a fost schimbat deoarece în perioada 1903-1905, la Căpriana, a fost înălţat un nou locaş sfânt, cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”.

Noul locaş este o catedrală de tip neo-bizantin, în formă de cruce greacă, cu altar pătrat, naos cu abside laterale pătrate. Numele mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni este strâns legat de Complexul Monastic Căpriana.

Grigore Bănulescu, viitorul mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni, s-a născut în anul 1746, în familia lui Grigorie și Anastasia Bănulescu-Bodoni, în orașul Bistrița, România. Viitorul mitropolit s-a remarcat drept un veritabil intelectual, cunoscător profund al teologiei și al mai multor limbi străvechi, inclusiv latină, greacă și slavă veche, fapt ce i-a permis să practice pedagogia și să administreze instituții de învățământ religios, atât în Moldova cât și în cadrul Imperiului Rus. Gavriil Bănulescu-Bodoni a parcurs toate etapele monahismului.

Dintre meritele deosebite, ca mitropolit al Eparhiei Chișinăului și Hotinului (1812-1821), este de menționat organizarea învățământului teologic, prin înființarea Seminarului Teologic de la Chișinău și susținerea vieții liturgice, prin deschiderea unei tipografii. Importanța acestei tipografii pentru viața spirituală și culturală a basarabenilor a fost foarte mare, aceștia având posibilitatea de a citi cărți în limba maternă, cărți traduse, în cea mai mare parte, de însuși mitropolitul Gavriil. O altă mare realizare o constituie tipărirea Bibliei și a Noului Testament, în limba română, la insistențele sale; de asemenea, mitropolitul a luptat pentru autonomia culturală a Basarabiei și pentru conservarea caracterului ei românesc.
În perioada păstoririi sale, la Chișinău au fost construite peste 200 de biserici, preocupându-se și de dotarea lor cu cele necesare. A murit pe 30 martie 1821 și a fost înmormântat la Mănăstirea Căpriana.

Cercetările arheologice, efectuate în august 2016 la Mănăstirea Căpriana, Republica Moldova, s-au desfășurat în contextul procedurii de canonizare a mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Inventarul arheologic al criptei a fost bogat, cuprinzând o tipologie diversă de artefacte care au fost conservate-restaurate de către specialiștii Centrului de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iași, în baza unui program finanțat de către Mănăstirea Căpriana, din fonduri proprii, prin purtarea de grijă a Arhimandritului FILARET (Iurie Dionisie Cuzmin).

La Mănăstirea Căpriana au fost efectuate săpături arheologice de amploare, conduse de prof. dr. hab. Gheorghe Postică, în cadrul proiectelor de restaurare 2001-2003, 2005-2015 și 2016.

Începând cu anul 2002, la inițiativa arhimandritului FILARET Cuzmin (Iurie Dionisie Cuzmin), starețul sfintei mănăstiri, cu aprobarea Bisericii Ortodoxe din Moldova și a Ministerului Culturii din Republica Moldova, au fost inițiate următoarele proiecte majore: Consolidarea și restaurarea celui mai vechi lăcaș de cult Biserica Adormirii Maicii Domnului, în perioada 2001-2003, cu un buget de 70.000 dolari; Restaurarea bisericii „Sf. Gheorghe” (1903-1905), a casei starețului, a casei arhimandritului, precum și a lucrărilor multiple pentru rețelele de canalizare și apă potabilă, rețelele electrice și construcția unei clădiri cu două etaje pentru călugării din mănăstire, în perioada 2003-2005, cu un buget de 3 milioane euro; Cercetări arheologice pentru salvarea artefactelor din cripta mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, în anul 2016 cu un buget de 200.000 euro.